“Mă numesc Valera Hrishanin, porecla mea este ArtMonkey, probabil pentru că m-am născut în Anul Maimuței. Mi-a plăcut să joc baschet și visam să devin un sportiv celebru și un jucător de baschet celebru, dar destinul s-a încăpăţânat să-mi refuze acest vis. Am fost diagnosticat cu o boală neurologică, care m-a ţinut departe de orice activitate sportivă. Am trăit în depresie până când, tot destinul m-a făcut să visez. Am început din greșeală să desenez şi-am observat că inspiraţia şi mâna au devenit, treptat, mântuirea mea și un nou sens al vieții.
Am continuat să mă dezvolt în artă și să cuceresc vârfurile, am participat la multe spectacole de talente ucrainene, am devenit câștigător la unul dintre ele, am participat și la emisiunea Românii au talent, unde am desenat cu ambele mâini în același timp două tablouri diferite. Toate acestea mi-au adus recunoaștere și popularitate.
Lucrările mele s-au născut într-un atelier de lângă casa mea din Ucraina, dar, după 24 februarie, încă de la începutul războiului, am fost nevoit să-mi părăsesc țara. Nu am avut timp să iau nimic cu mine, doar amintiri şi-o carte veche. Pe paginile căreia am început să desenez.
Așa s-au născut noile mele lucrări și m-am bucurat, că, în ciuda războiului, mi-am vândut picturile și am trimis o parte din bani familiei și prietenilor care au rămas în Ucraina.
Am reușit să-mi trimit lucrările de artă din Ucraina în România, așa că îmi voi putea deschide expoziția personală, dar principalele lucrări vor fi cele pe care le-am creat pe foi dintr-o carte veche, când trăiam într-un hotel din București”.
Aceasta este, pe scurt, în cuvintele mele dar trăirile lui, povestea lui Valera Hrishanin – ARTMONKEY. Dar povestea lui pe paginile de hârtie rupte din cărţi sau pe pânză, spune mult mai mult. Poartă în ea un vis de pace şi trădează nostalgia după o lume care astăzi nu mai există…
După ce a traversat greu, distanţa dintre o pandemie depresivă şi un război devastator, toată furia pe care o resimte sufletul său o revarsă în desene. Linii groase, apăsate, converg în câteva portrete: o femeie în culorile Ucrainei, o serie de patru tinere, în tușe negre, brăzdate de altele roșii – femeile agresate. Toate pe file rupte dintr-o carte şi lipite între ele cu scotch! Atât i-a lăsat războiul la îndemână să se exprime!
În desen îşi distilează emoţiile şi găseşte în artă forma perfectă de exprimare şi reflecţie asupra lumii în care, încă, trăieşte. Realitatea surprinsă în esenţa ei imuabilă sau în dinamica schimbărilor sociale e materia pe care-o transfigurează artistul. Se inspiră din scene şi întâmplări la care ajunge să fie martor.
Monkey ne spune povestea lui despre războiul din vecinătate, într-o manieră atât de sinceră şi empatică, aşa cum doar artiştii autentici pot pune în aceeaşi ecuaţie, cu o asemenea forţă a trăirii, istoria şi suferinţa, adâncul omenesc şi sfidarea armelor.
Un manifest de credinţă, că, dincolo de tragedie este speranţă, pentru că Dumnezeu nu-şi poate abandona creaţia!
Curator: Adina Rențea
Președinte ASAF